Dumnezeu sa-l odihnească!
Prea repede, prea brusc și mult prea devreme, colegul nostru Gabriel Codreanu a plecat dintre noi și s-a înălțat la ceruri… într-o lume cu siguranță mai bună. A plecat atât de discret, atât de grăbit, învins de o maladie despre care nu a știut nimeni, nici măcar el.
Gabi a fost un urbanist. Un urbanist bun! format în UAUIM, membru al primei generații de urbaniști ai Facultății de Urbanism, promoția 2003. Se poate spune ca a fost un deschizător de drum, a fost mereu un inițiator, mereu avea câte o idee, mereu voia să facă mai mult pentru domeniul urbanismului în care a activat cu succes timp de peste 15 ani. Datorită felului său de a fi, mereu activ și deschis, datorită experienței și personalității sale a fost ales membru în Consiliul Superior al APUR.
De multe ori era foarte hotărât și își susținea ideile cu mult patos – chiar cu încăpățânare uneori – dar avea o inima mare și voia sa facă mult(e) pentru domeniul în care activa. Avea un entuziasm pe care mulți colegi mai tineri nu l-au avut niciodată, avea un fel optimist de a privi lucrurile, era un proiectant care a avut curajul abordării unor subiecte vaste, complexe și de cele mai multe ori dificil de abordat. Nu a fost niciodată un mare teoretician, un cercetător, dar fost un profesionist practician, care a lucrat atât în urbanism și amenajarea teritoriului, cât și în domeniul arhitecturii, a făcut față cu brio sistemului complicat al proiectării și – mai ales – al procesului avizării în urbanism și amenajarea teritoriului.
Gabi a fost un om puternic, un coleg cu o personalitate pozitivă pe care nu reușea sa-l doboare nimic din dificultățile meseriei de urbanist sau cele cotidiene. Poate de aceea, Gabi a iubit drumețiile montane, aventurile și provocările pe care muntele știe sa le scoată în calea drumețului, care mereu încearcă sa urce, să depășească limitele pentru a ajunge în vârf. Mereu în vârf!
A fost un om bun, un om direct, uneori mult prea direct, un tip care-ți spunea în față ce gândea, care era sincer și demn. Poate de aceea era gata mereu să sară în ajutor, chiar dacă uneori însemna să se arunce în necunoscut, să se expună riscului. Gabi făcea asta datorită felului său de a fi, era ceva firesc pentru el să ajute, să facă, să organizeze…
Gabi a fost întotdeauna un OM pe care te puteai baza, un coleg și mai ales un prieten…
Rămas bun prieten drag, nu te vom uita niciodată!