Cu profundă tristețe anunțăm trecerea în neființă a celei care a fost doamna prof. dr arh. Angela FILIPEANU (N. 10.08.1933 – D. 13.07.2023), Membru de Onoare al asociației noastre, reprezentant marcant pentru urbanismul românesc din ultimii 50 de ani, cu o remarcabilă activitate didactică și profesională în domeniu, în cadrul Catedrei de Urbanism a Școlii de arhitectură de la „Ion Mincu” și mai ales în cadrul Facultății de Urbanism, o dată cu înființarea acesteia în 1997.
Profesoarei Angela Filipeanu i se datorează dezvoltarea specializării „peisagistică” și implicit a unui program de licență și a unuia de masterat, dedicate acestei specializări de o mare importanță pentru proiectarea și planificarea dezvoltării urbane și teritoriale durabile. În urma sa, rămân numeroase generații de profesioniști devotați acestei ramuri relativ tinere, în România, la a cărei formare a avut o contribuție covârșitoare.
Pentru cei ce vor să își ia un ultim rămas bun de la Dna. Profesoară, marți 18 iulie 2023 la ora 12:30 va avea loc slujba si ulterior înmormântarea la Cimitirul Herăstrău, Str. Moeciu, Nr. 2.
Un PEISAJ al unei VIEȚI, în DRUMUL către o altă LUME …
E greu să îți găsești cuvintele în astfel de momente, iar atunci când te afli în fața unei pagini goale pentru a aduce un omagiu simplu unui Om cu „O” mare, care s-a hotărât să plece către o altă Lume, e și mai greu…
Și nici nu e timp și parcă nici loc destul, ai regrete că nu ai reușit să o suni săptămâna trecută așa cum ai simțit, că nu ai reușit să o vizitezi și să o vezi mai des în ultimul timp. Nu ai destule cuvinte sau sunt prea puține și parcă mult prea lipsite de semnificație pentru a spune totul despre un PROFESOR ADEVĂRAT, care a fost autorul a numeroase cursuri și proiecte, fondator APUR, RUR, al Secției Peisagistică din „Ion Mincu”, o persoană directă, corectă, intransigentă și cu o capacitate absolut strălucită de înțelegere și de corelare rapidă a ideilor, care prin limbajul cu umor critic te putea face să îți atingi și chiar să îți depășești limitele pe care nici nu ți le bănuiai inițial.
Ca Șef de catedră, Șef de proiecte de specialitate, îndrumătoare de doctorat și ca profesor universitar al cărei asistentă eram, am simțit întotdeauna ce înseamnă profesionalismul, etica, metoda didactică și chiar emoția de dinaintea unui curs (despre care nu știau prea mulți), dar și grija sau sfaturile coerente atunci când mi-a propus să preiau coordonarea Secției de Peisagistică și cursurile pe care a avut încrederea să mi le ofere cu generozitate sau atunci când am fost încurajată să construiesc noi cursuri.
Cu doar câteva luni în urmă, am stat de vorbă despre „Mersul Lumii” și al „Școlii” despre studenții de azi și despre cei de ieri, despre provocările perioadei în care trăim și mi-a mărturisit la un moment dat, cu umorul care o caracteriza, că a considerat mereu că semănam, pentru că muncesc la fel de mult ca ea și nu întotdeauna cu aprecierea celor din jur, dar să merg mai departe pe CALE, chiar dacă uneori risc să rămân singură pe DRUM.
Poate că era vorba doar de singurătate, poate de regrete, poate că studenții și lumea de azi deveniseră greu de înțeles pentru un dascăl din altă generație sau poate doar se pregătea de Marea Plecare în Grădina Arhetipală a Lumii Cosmice, acolo unde va putea face „Peisagistică” în continuare, cu volume de copaci celești și spații de flori de lumină, alături de Îngerii și Arhanghelii de ziua cărora se sărbătoarea în fiecare an.
Cu Respect și Recunoștință,
Drum Lin către PEISAJUL Cerului și GRĂDINA Absolută, Dna Profesor !
Ne vom întâlni cândva,
Cerasella CRĂCIUN
